În urmă cu câțiva ani, când am descoperit că am pierdut complet blogul meu de pe vremuri, am fost destul de … întristat și chiar bulversat, gândindu-mă că „toata munca mea de niște ani buni” s-a pierdut, mai ales că acest blog avea articole interesante, apreciate, dar și foarte bine indexate de Google. Acele articole erau concentrate mult pe experiențele profesionale din domeniile mele de activitate și interes de atunci, dar si pe trăirile sau părerile mele personale cu privire la lucrurile cu care interacționam în viața de zi cu zi. La articolele foarte bine scrise și documentate a contribuit maxim jobului de atunci, deoarece prin natura lui eram foarte bine documentat cu știrile momentului, stiri aflate în fiecare dimineață din presa scrisă.
Din fericire, am reușit să reintru în posesia domeniului pierdut pa care l-am achiziționat imediat cum am vazut ca este disponibil și a unei imagini a vechiului blog, dar gândind-mă cum să fac să reîncarc vechile articole (implica o munca aproape colosală de copy paste, atât a textelor articolelor disponibile în respectiva imagine, cât și a pozelor), am realizat că acel blog pierdut îl definea pe Cătălin Ioniță de atunci, adică cel din jurul vârstei de 30 de ani, și nu pe actualul Cătălin Ioniță în vârstă de 40 de ani care a venit și cu un upgrade foto, sub numele de Cătălin PhotoArt (povestea de marketing a nașterii lui Cătălin PhotoArt o voi prezenta într-un articol separat, căci este o poveste „scornită” prin 2020, poveste care mi-a confirmat revenirea în scena a lui „Cătălin cu textele”).
Astfel, făcând o mică analiză între acel eu: Cătălin de atunci și prezentul eu: „Cătălin de 40 de ani”, mi-am dat seama că suntem persoane cu totul diferite, lucru care m-a făcut să demarez de la zero noul blog aflat sub acelasi nume: www.catalinionita.ro, dar dacă subtitlul celui vechi era „www.catalinionita.ro – doar un turn rătăcit printre case …”, am decis ca acest blog nou să dețină subtitlul: „www.catalinionita.ro – blogul adolescentului de 40 de ani”. De ce al adolescentului si nu al barbatului? Ei bine, asta pentru că omul care va scrie aici, nu va fi bărbatul ocupat de grijile vieții și de rezolvarea problemelor acesteia, ci adolescentul din mine care încă vede viața ca o provocare la început de drum și care se concentrează pe frumosul, placutul și binele pe care viața ni le ofera la tot pasul, dar pe care bărbatul prea ocupat de rezolvarea lucrurilor cotidiene, nu are timp să le observe. De fapt este și o vorba care spune că „ASTĂZI ESTE PRIMA ZI DIN RESTUL VIEȚII TALE” ….. așadar, putem considera că în fiecare zi, fiecare dintre noi este un adolescent pentru restul vieții care va urma. 😉
Revenind la despre ce va fi acest blog, având în vedere că domeniile mele profesionale și de interes actuale sunt diferite și altele față de cele pe care le aveam acum mai bine de 10 ani, lucru care va duce la un alt gen de articole și implicit alte categorii în care se vor găsi acestea. Asadar, voi prezenta ce mi se pare de interes, atât din viața cotidiană, din medii sociale cu care interacționez acum, dar și pe viitor … dar si frumosul pe care îl remarcă și capteaza Cătălin PhotoArt.
De exemplu, din câte ați putut citi în descrierea „Despre mine„, de 3 ani de zile fac ridesharing in Bucuresti, lucru care îmi place foarte mult deoarece intru zilnic în contact cu oameni noi din medii total diferite, din culturi diferite, dar și cu oameni cu concepții despre viață și lucrurile din jur, total diferite. Totuși, am satisfacția că am reușit să descoper ceva de interes pentru absolut toată lumea, indiferent de mediul din care provine, lucru care contribuie la demararea unor discuții interesante cu aceștia, despre ceva de care ne „lovim” zilnic, dar căruia nu îi dăm importanța cuvenită. 🙂
Acest subiect la îndemâna oricui este un dar pe care îl ofer majorității pasagerilor, iar acesta contă într-un „zâmbet, din borcanul de Dulceață de Zâmbete ….. zâmbet ce are avantajul că poate fi utilizat și pe post de semn de carte”
Ca să vă faceți o idee despre aceste zâmbete pana în momentul în care voi prezenta oficial borcanul de Dulceață de Zâmbete, vă invit să priviți un filmuleț pe care l-am realizat în urmă cu un an și ceva, de Valentine’s Day 2021, în cadrul proiectului pe care am intenționat să îl demarez în respectiva perioada, și anume proiectul „Zâmbetul Zilei” ce consta într-un scurt filmuleț făcut zilnic în mașină, în pauză de … Ubereală. Pauza pe care am pus-o proiectului s-a datorat întârzierii demarării unui alt proiect inițiat în urmă cu aproape 3 ani, dar pe care intenționez să îl lansez anul acesta, când lucrurile vor reveni la normal după pandemie și război.
În final voi face o singură referire la pandemia care a influențat foarte mult proiectul mishto la care încă lucrez, iar acest lucru îl voi face cu un „zâmbet din borcanul de Dulceață de Zâmbete” care spune:
„NU PLÂNGE CĂ S-A ÎNCHEIAT, ZÂMBEȘTE CĂ S-A ÎNTÂMPLAT !!!”
